Diagonal: #BorthersInWoods

#BorthersInWoods
1-2 martie, codrii Iașilor. Sute de kilometri pătrați de pădure. Adăpost pentru supraviețuire. Timp limitat.
20 de ore cu trenul (Mangalia-Iași)

A venit primăvara, iar timpul parcă ne cere să-l folosim cât mai mult, acolo unde contează. E joi, ora 18:00, am ajuns în Constanța. Întâlnirea de organizare cu centrul meu a fost un succes, lucrurile iau amploare și pe partea asta. Prietenii de acolo mi-au făcut seara faină. La 22:15 am urcat în trenul spre Iași. Lumea s-a îngrămădit până în Buzău, iar eu abia am reușit să ațipesc.

Nici în Iași nu a fost plănuit prea mult somn. Eu și cu Silviu am apucat să dormim cam 4 ore. Amândoi ne-am trezit dimineața devreme. La 6:00 Silviu s-a dus după aparatul foto, aveam nevoie de el. Adi abia ce m-a văzut cu rucsacul in spate așteptând pe peron. După 15 minute eram deja în alt tren. Răsaritul l-am prins pe drum, soarele a ieșit din imensitatea pădurii. După câteva sate și un tunel, am ajuns într-o gară frumosă, din cărămidă.

În timp ce băieții au intrat pe traseu eu am reușit să iau echipamentul foto: aparatul, doua obiective, un card de memorie și un trepied. Cam de atât am avut nevoie. Am reușit să prind la limită un autobuz care m-a dus fix la gară, iar la 7:57 eram în tren.

Diferența de nivel a crescut brusc, eu cu Iusti am început cu 1 km de urcat în pantă. A urmat un drum de sat până la casa pădurarului, acolo l-am anunțat de prezența noastră și am pornit din nou. Pe traseu era neașteptat de multă zăpadă. După cum a bătut soarele, erau si zone cu frunze uscate. Încă 30 de minute de mers pe traseu și am ajuns aproape de zona de campare, cel puțin unde plănuiserăm. Pădurea era superbă, cu pante multe umplute de stejari si fagi, care ne-au primit cu o senzație de toamnă, cu un covor de frunze ideal. De ce ideal? Pentru că de ele aveam nevoie. Ne-am propus să facem un adăpost natural, care în caz de supraviețuire poate adăposti 3 oameni în cele mai vitrege condiții de primăvară, vară sau toamnă.

La 8:22 am intrat și eu pe traseu, am urcat pe unde au urcat și băieții. Mergând singur, am avut timp să mă gândesc la tipul de adăpost. E foarte simplu ce avem de făcut. Imaginați-va un copac doborât de furtună, care formează cu solul un unghi foarte ascuțit. De-o parte și de altă se pun crengi mai groase, după mai subțiri, pentru a crea o structura rezistentă. Partea faină e că totul se găsește pe jos și se poate prelucra fără unelte. Pentru o izolație bună se pun aproximativ 30 de cm de frunze uscate, clădite de jos în sus, ca la șindrilă. Pe lângă toate astea mi-am dat seama că singur este mult mai ușor să fii tăvălit de mistreți, acolo fiind teritoriul lor. Tot drumul am căutat să fac zgomot si am ochit toți copacii în care mă puteam urca. Un băț mare m-a ajutat mult la confortul psihic, fiind Gata Oricând să mă bat cu ei și să nu câștig.

Până să ajungă Silviu, eu cu Adi am căutat o zonă pentru adăpost și am strâns de pe jos multe lemne pentru structura lui. Imediat ce a ajuns ne-am bucurat că s-a reîntregit echipa. Funcționăm excelent împreună. Am discutat, am făcut planul de bătaie și ne-am pus pe treabă. Am fost nevoiți să ne construim singuri structura adăpostului, negăsind copaci doborâți de furtună. L-am așezat la baza unei coaste, pentru a putea fi protejați dinspre Nord. Era nevoie de asta pentru că bătea un vânt foarte puternic care efectiv șuiera si angrena coapacii inalți într-un dans periculos. Treaba a mers foarte bine, in trei ore și jumătate aveam locul asigurat pentru noapte. Aproape că nu ne-am așteptat să meargă treaba așa de repede și ne-a rămas timp sa ne creăm și mai mult confort. Cu un trepied poti face multe in padure, iar daca ai si un hamac iti poti face scaunul perfect de odihnit spatele si stat seara la foc. Pozele vorbesc de la sine.

Cu un așa cadru format, mâncarea a fost binevenită. Am incins ceaunul și intr-o oră am gătit cea mai bună tigaie picantă. Atunci când gătești în pădure, nu conteaza dacă știi să o faci prea bine. Cât timp o faci tu, ajutat de natură, gustul este garantat. Timpul ne-a așezat si ne-a permis să ne gândim la cum #BrothersInWoods poate ajuta oamenii să-și dea seama cât de simplu e să ieși din casă și să simți natura. Asta am pus și în practica. Lucrurile se concretizează și totul incepe sa devină tot mai clar. Doar după o așa zi poți simți plăcerea și pacea pe care ți-o poate oferi o noaptea și un foc întreținut de tine, într-o sălbăticie in care te poti simti sigur.

Somnul din adăpost a fost cel mai bun. Afară vântul a șuierat toată noaptea, iar temperatura a coborat la -2 grade. Totuși, am dormit neîntors si am simțit doar căldura dinăuntru. După noua ore binemeritate, trezirea a fost naturala, iar afară ne astepta un strat firav de zăpadă.

A urmat o zi plină. Am pus în practică tot ce ne-am propus, in cadrul creat de noi, ideal pentru asta. Am făcut atât de multe lucruri și am discutat atâtea, încât am trăit cu impresia că suntem de mai multe zile acolo. Am reușit să transformăm un weekend într-o ieșire de poveste și ne-am demonstrat că timpul este relativ dacă îl petreci cu cine trebuie. Vrei să simți natura așa cum e ea, cum ți se oferă? E simplu, încearcă macăr o dată și vei fi vrajit.
Brothers in woods nu este numai despre noi, e despre toți cei care au puterea să „iasă din casă”.

Ei sunt Diagonal! https://www.facebook.com/expeditiadiagonal

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *